Nu am terminat, dle Presedinte…

Cred ca sunt unul dintre putinii romani mandri ca tzara noastra a organizat Summit-ul NATO 2008, dincolo de interesele care au dictat Bucrestiul ca loc de gazda pentru eveniment, de costurile implicate, de gafele si balbaielile organizarii… Orasul a aratat intr-adevar gatit de sarbatoare, respirabil, inflorat, aerat, numai bun de promenada. De n-ar fi asa si-n viatza lui de zi cu zi cand il sufocam si ne sufocam cu totii in graba noastra fara sens.
Si mai sunt mandra si de Basescu, mai bine zis de un gest al lui. Acela de a-l intoarce pe “cel mai puternic om al lumii” la tribuna de pe malul marii pentru a transmite un mesaj romanilor. Asta dupa ce Bush si-a recitat poezia, discursul politic, chiar daca s-a facut tam-tam ca vizita de la Neptul ar fi fost una bilaterala, pe care Summi-ul doar a prolejuit-o… Dupa ce a raspuns unei intrebari inconfortabile adresata de un jurnalist roman privind vizele pentru State, Bush a considerat unilateral conferintza de presa inchisa, a multzumit presei si a dat mana cu Basescu ca de final. Atunci al nostru Presedinte l-a oprit si l-a intors la tribuna pentru ca el mai avea ceva de zis doar romanilor, si nu lumii intregi. Vroia sa ne spuna ca a abordat problema vizelor, dar si pe cea a lui Teo Peter. A fost, dupa parerea mea, un gest patriotic sentimental, marinaresc si primul pentru care l-am admirat pe Basescu.